Ceaiurile mi-au fost întotdeauna aproape la greu. Când eram răcită mama îmi liniştea gâtul cu un ceai de hibiscus special pentru răceală. Când aveam gastrită îmi făcea ziua mai frumoasă cu o infuzie de rooibos. Multă vreme am primit ceaiurile ca pe un fel de medicament. Niciodata nu le beam în afara perioadelor în care eram bolnavă. Acum câţiva ani toată povestea s-a schimbat, o dată ce am intrat pentru prima oară într-o ceainărie.
Pe acest blog vreau să încep să vă povestesc micile mele aventuri prin lumea ceaiului.
